În 2014, istoricul Yuval N. Harari spunea într-o conferință, ca și cum ar anticipa, asemenea florilor de forsythia, explozia de nou într-un alt ciclu de viață:
”... dintre toate proiectele în curs, cel mai revoluționar e încercarea de a crea o interfață directă bidirecțională între creier și computer, ce îi permite acestuia din urmă să citească semnalele electrice ale unui creier omenesc, transmițând în același timp indicatori pe care și el îi poate citi la rândul lui.
Ce s-ar întâmpla dacă această interfață ar putea lega creierul direct la internet sau la mai multe creiere?”
În numai 10 ani, ajungem la omul augmentat senzoriomotor, prin apariția sistemelor BCI (Brain–Computer Interface).
• BCI sunt dispozitive sau ansambluri tehnologice prin care semnalele electrice emise de creier sunt captate și convertite în comenzi pentru un computer ori pentru alt aparat extern (ex. un braț robotic).
• Invers, sistemul poate trimite, în anumite limite, informații înapoi spre creier, facilitând o comunicare bidirecțională.
Principalele scopuri ale unui BCI sunt:
– Asistența medicală pentru persoane cu dizabilități (de exemplu, controlul unui scaun cu rotile cu ajutorul gândului).
– Restaurarea funcțiilor motorii (ex. exoschelete ce îi ajută pe pacienții cu paralizii să se miște sau implanturi controlate neuronal pentru reducerea tremorului în Parkinson; persoane cu scleroză laterală amiotrofică pot scrie mesaje prin interpretarea semnalelor neuronale, fără tastatură fizică sau comenzi vocale; pacienții cu accidente vasculare cerebrale pot să exerseze controlul voluntar al propriilor ritmuri cerebrale, etc).
– Cercetări avansate în neuroștiințe, privind modul în care creierul procesează informația.
Diferența dintre BCI non-invazive și cele invazive
• BCI non-invazive (bazate pe EEG) folosesc căști sau electrozi poziționați pe suprafața scalpului, fiind mai ușor de implementat, dar având o rezoluție mai mică a semnalului.
• BCI invazive implică implantarea chirurgicală a microelectrozilor în cortex sau alte structuri cerebrale, oferind o acuratețe și stabilitate sporită a semnalului, dar cu riscuri medicale mai mari.
Neuralink, compania fondată de Elon Musk în 2016, dezvoltă implanturi cerebrale care vizează atât recuperarea unor funcții motorii (în cazul paraliziilor), cât și o interfață om–computer la un nivel mai performant decât sistemele BCI anterioare.
-Neuralink a obținut, în mai 2023, aprobarea FDA (Food and Drug Administration, SUA) pentru a începe studii clinice pe oameni cu implantul lor de tip „Link” (denumit uneori „N1 Link”)
-Deocamdată nu există rapoarte oficiale, publicate și verificate științific, care să indice rezultatele concrete pe subiecții umani.
Cu ce se deosebește Neuralink față de alte sisteme BCI?
• Localizarea și scopul principal al implantului
– Dispozitivele de tip DBS (Deep Brain Stimulation), folosite frecvent în Parkinson, se implantează de obicei în structuri adânci ale creierului (subthalamic nucleus, globus pallidus internus) și furnizează impulsuri electrice pentru a reduce simptomele
(ex. tremor).
– Implantul Neuralink („Link”) se plasează preponderent la nivelul cortexului (ex. cortex motor), cu scopul de a citi semnalele neuronale (și potențial de a trimite stimuli) pentru a controla dispozitive externe (ex. brațe robotice, cursori pe ecran).
• Numărul și tipul de electrozi
– Sistemele DBS tradiționale folosesc electrozi relativ puțini la nivel macro (1–4 contacte), concentrați pe stimulare terapeutică.
– Neuralink utilizează sute până la mii de fire foarte subțiri (microelectrozi) care permit monitorizarea și înregistrarea activității neuronale de la multiple zone corticale, oferind o precizie mai mare pentru decodificarea intențiilor motorii.
• Funcția primară: stimulare vs. interfață bidirecțională
– DBS este predominant un sistem de stimulare unidirecțională: trimite impulsuri electrice pentru a modula circuitele cerebrale implicate în patologie (Parkinson, distonie, tremor esențial).
– Neuralink promite o interfață bidirecțională: citește semnalele (pentru control motor sau comunicare) și, teoretic, poate oferi și stimulări direcționate în cortex (deși utilizările de stimulare sunt încă la nivel incipient).
• Modularitatea și conectivitatea wireless
– Sistemele tradiționale DBS includ de obicei un generator de impulsuri (un pacemaker implantat sub piele), conectat prin cabluri la electrozii din creier, cu baterii ce necesită înlocuire periodică.
– Neuralink este conceput ca un dispozitiv de tip “coin-size” cu transmițător wireless, pentru a trimite datele către un computer extern, fără fire (încă în curs de validare clinică).
• Utilizări țintite
– Pentru Parkinson (DBS) sau SLA (unele studii BCI experimentale, precum BrainGate), scopul imediat e îmbunătățirea calității vieții, reducerea simptomelor și restaurarea unor funcții motorii.
– Neuralink își propune, pe lângă ajutorul clinic în paralizii, și o perspectivă mai largă pe termen lung: augmentarea capacităților cognitive sau motorii la persoane fără dizabilități, pentru o conexiune om–computer mai rapidă.
• Gradul de maturitate clinică
– DBS pentru Parkinson e deja aprobat și folosit de zeci de ani: mulți pacienți la nivel global au beneficiat de această tehnologie (Benabid et al., Lancet Neurology, 2009).
– Neuralink a început primele teste clinice pe oameni (în 2024), fără rezultate publicate încă în reviste științifice peer-reviewed.
Nu știu dacă năzuința și izbânda lui Musk e similară cu descoperirea activității electrice a creierului, care îi aparține lui Hans Berger din 1924, dar mă întreb: cum vor arăta gloriile galbene în dimensiunea funcțională a neuronilor umani, cu aceste interfețe tehnologice active, peste încă 10 ani?
Putem întrezări silueta viitorului trasată prin ochii florilor galbene, ce urmează un firesc natural de milioane de ani, sau avem nevoie să adoptăm “lentile galbene”, de contact cu o tehnologie avansată, care ne-ar putea rupe de forma în care am venit să fim?
Tehnologia nu aduce numai lumini, planează și umbre.
• Conectarea om–mașină (ex. Neuralink) intensifică dimensiunea spectacolului: “gloria galbenă” poate fi înțeleasă ca dorința de a atinge rapid capacități supraomenești, fără a evalua complet costurile etice, sociale și psihologice.
• Social media pare că nu creează doar conexiuni sanogene; depresia și anxietatea sunt la cote epidemice, capacitatea de focusare a atenției a scăzut semnificativ (cf. Journal of Social and Clinical Psychology, 2018; Nature Human Behaviour, 2021).
• OpenAI, cu chatGPT sau alți AI chatbots, ne îndreaptă, aproape pe nesimțite, spre pierderea autonomiei, a responsabilității, a identității și, în cele din urmă, a umanității.
În loc să ne lăsăm conduși zi de zi de mașini și algoritmi, să ne cultivăm sănătatea cognitivă prin abordări bazate pe coaching și consultanță individuală, care accentuează restructurarea perceptuală, antrenarea atenției și flexibilizarea gândirii.
Astfel, ne putem menține autonomia, grija față de sine și claritatea interioară, fără a ne pierde identitatea și umanitatea într-o lume tot mai tehnologizată.
Te aștept cu drag să explorăm împreună, în sesiuni private, realitatea provocatoare, scrie-mi!
PS. Nu uita să te conectezi cu lumea efemeră a lui Galben!
Comments