Pentru că admir arta fotografică, unele imagini se scufunda în niște dimensiuni abisale ale minții mele și nasc acolo sensuri noi, leagă noțiuni (ce se percepeau pe ele însele separate), într-o familie păstrătoare de înțelesuri simbolice.
Poate cu o cafea în față, ai timp azi, să îți reamintești de câteva caractere și caracteristici ale unor componente sangvine, chiar dacă nu e o prioritate personală aria sănătății, să unești sensuri, să transpui echivalentul hematiei în corpul familiei, al business-ului, al grupului tău social sau al societății, ca elemente de nutriție fundamentală pentru aceste structuri.
Ele sunt forme generoase, surprinse sub microscop de cei de la SciencePhoto, receptate de "designerii - celule - cu - conuri" din retină, interpretate de creier ca având îmbrăcăminte roșie, perfect decupate din matrița măduvei osoase; vorbesc tăcut despre viață, de la formare până la apoptoză, de minunea întrupării și a morții prin modelul celor 2 gaze : oxigenul și dioxidul de carbon, fiind provocate continuu de factorii de mediu, endocrini, circulatori, metabolici în calea alunecării lor sanguine de aproximativ 120 de zile.
Am avut cazuri de anemii ușoare sau moderate, unele depistate întâmplător, altele acompaniament pentru diverse afecțiuni și am observat în fiecare situație, că exista îndoiala valorii de sine, nemulțumire, autocritică, devalorizare, lipsa de curaj, teama de a lua decizii.
Cum nimic nu e întâmplător, pentru 5 zile, soarele luminează codonul genetic 20 (îți aduci aminte că pomenesc frecvent de sistemul ”Cheile Genelor”) ce are ca scop ghidarea moleculară, de la superficialitatea absenței sau agitației mentale, spre siguranța de sine și prezență.
Motiv în plus să revedem cu alți ochi CELULA din imagine, celulă ce a primit la "botez" nu un nume ci 3 : eritrocit, hematie și globula roșie.
Poate că automat oricare apelativ al ei te conduce la sânge !
Hematia este un element important al sângelui, rolul ei fiind să transporte oxigenul atmosferic la țesuturile corpului, la schimb cu dioxidul de carbon, care este ulterior transportat și eliminat de plămâni.
Aerul conține majoritar azot și doar 20% oxigen, argon, dioxid de carbon și alte gaze provenite din surse naturale sau antropice.
Dar Oxigenul a fost ales de creator că va fi pionul principal ce dirijează și dispune știința vieții.
În 1604, medicul și filosoful polonez Michael Sendivogius a vorbit pentru prima dată de o substanță conținută în aer, pe care el a numit-o ”cibus vitae” sau "hrana vieții" , dar descoperirea sa nu a fost luată în seamă de savanții vremii.
Ceva mai târziu, spre sfârșitul secolului 18, farmacistul suedez Carl Wilhelm Scheele, identifică un gaz pe care îl numește ”aerul de foc”, întrucât era singurul cunoscut că întreține arderile.
Cam în același timp, un cleric englez, Joseph Priestley, susține că el a descoperit o componentă specială a aerului sau un tip special de aer (deflogisticat), care face flăcările să ardă mai puternic și micile animale să trăiască mai mult.
Totuși meritul îi revine a lui Antoine Lavoisier, de a fi dat noului element denumirea de oxigen (de la grecescul oxys- acid), după ce inițial îl denumise ”aer vital”.
Oxigenul e un gaz paramagnetic, slab atras de un magnet, interdependent, afabil, volubil ce preia și schimbă informație liber cu câmpurile eletromagnetice, pe când Azotul e diamagnetic, puțin dispus dialogului, nu schimba nici un bit de informație cu câmpurile. Cam grumpy, după atitudine!
În exuberanța lui, în drumul lui inițiatic, oxigenul, ajunge fără să vrea de la lumină la întuneric, de la un spațiu deschis la unul închis, de la vizibilitate la obscuritate, de la uscat la umed, un mediu pe care îl displace profund, el fiind hidrofob și unde are de înfruntat mai multe prefaceri.
Și toate acestea spre devenirea lui pe calea servirii Vieții!
O cale a acceptării, care transformă mitocondrial oxigenul și principiile nutritive în energie și apă.
E=mc2, masa poate fi transformată în energie și energia se poate transforma în masa, ne demonstreaza asta nu numai Einstein ci și calea oxigenului, dacă o urmăm cu atenția trează.
În timpul inspirației, traversarea graniței alveolo-capilare e adevărata trecere între lumi, între aer și sânge, printr-un proces cuantic și nu o difuziune așa cum se credea.
E un proces facilitat de câmpurile electromganetice generate în structurile alveolocapilare și așa ajunge la eritrocit.
Aici se fixează reversibil pe molecula de hemoglobină.
Proteina numită globină, are 4 unități simetrice, 2Yin, 2Yang dispunse radiar, în cruce. Aceste unități adăpostesc alte 4 grupări Hem (hemul A, cel mai frecvent întâlnit în proteinele transportatoare de O, hemoglobina, mioglobina ) ce de-scriu interior o nouă cruce. Brațele sunt asigurate de 4 atomi de azot din gruparile imidazolice, având la centrul intersectiei lor ionul de fier.
Ei, tocmai la acest nivel este țintuit oxigenul, pe fierul hemului, în mijlocul a 4 "cruci chimice".
Hemoglobina are următoarele proprietăţi esențiale :
-transportul O2 de la plămâni la țesuturi,
-facilitarea transportului CO2 și a H+ de la țesuturi la plămâni, rol fundamental în menținerea echilibrului acido-bazic.
Hematiile conținătoare de hemoglobină, sunt celule anucleate, lipsite de mitocondrii și reticul endoplasmic. Prin urmare, nu vor sintetiza proteine de structură sau proteine enzime, și nu vor consuma oxigen în reacţiile necesare obţinerii energiei. Ele îşi obţin energia doar prin glicoliza anaerobă a glucozei.
Hematia nu numai în conținut e simbolică ci și prin morfologie.
Cu aspectul ei de disc biconcav, ne aduce în atenție la scala mică, existența torusului, o structură geometrică aparte ce permite curgerea liberă, neîncetată, dinamică , perfect echilibrată, a flowului energetic: înăuntru și apoi înafară.
Acest torus stă practic la baza tuturor formelor de pe pământ: atom, moleculă, celulă, plantă, animal, om, planetă în sine și dincolo de ea : stele, soare, întreaga galaxie sau suprastructurile ei.
Această forma biconcavă, le permite maximizarea suprafeței globale de absorbție a oxigenului și rezistența la forțe deformative mari cum sunt capilarele foarte strâmte.
Cu alte cuvinte o adaptare perfectă a morfologiei la funcție.
Totodata acest aspect dar și comportamentul vâsco-elastic le permite să revină ușor la forma inițială după ce au fost supuse la distorsiuni mecanice.
Un alt aspect adaptativ al lipsei nucleului este activitatea intensă din timpul zilei și posibilitatea stocării unei cantități mai mari de oxigen.
Pe studii in vitro, s-a văzut că surorile lor leucocitele, au nuclei mari, sunt active în timpul nopții, iar acești nuclei ar suferi daune serioase sub acțiunea fototoxică a radiației ultraviolete solare sau artificiale din timpul zilei.
Hematiile "întrupează" deci o cale solară, masculină, îndrăzneață, Leucocitele una adaptată lunii, nopții, feminină, regeneratoare.
Dar faptul că unele răspund flexibil zilei, altele nopții, unele sistemului de lupta sau fugi altele celui de repaus și regenerare, le face disponibile la comanda creierului pentru reglajul energetic dar și perceptual.
Adică, atunci când sunt vanitos sau în resentiment față de alții, furios și reactiv, e posibil să crească nivelul fierului cu policitemie iar când sunt în admirație sau posturi de vină, de devalorizare, de separare, să scadă fierul, activitatea eritrocitului și să apară anemia.
Și nu te iluziona că aportul exogen schimbă situația, există multiple căi metabolice prin care creierul se asigură că blochează încorporarea fierului în hematie, inclusiv stocarea lui, pentru a împlini ceea ce mintea nu reușește înafară.
Fenomenele psihosomatice sunt extrem de complexe, suntem abia în zorii unei medicine documentate care să facă linkul etiologic între minte și corp, iar ce am expus mai sus sunt doar posibilități. Nu înseamnă că dacă de exemplu te simți vinovat/devalorizat, tragi concluzia că ai anemie sau fugi la analize. Vinovăția vine la pachet cu diverse manifestări organice, ar fi simplu să vorbim doar de anemie.
Biologia e baza creierului dar și creierul influențează fiziologia și morfologia organismului, lucruri dovedite deja datorită dezvoltării imagisticii exploratorii asupra țesutului nervos.
Așadar corpul răspunde clipă de clipă percepției și ajusteaza fiziologia după straturile psihice și sferele sociale.
Nu e bine, nu e rău, e doar modalitatea de echilibru pe care creierul, managerul general al metabolismului, o aplică cu scopul supraviețuirii.
Rolul lui nu e să fim inteligenți, talentați, fericiți sau sănătoși (în acceptiunea minții).
El gestionează simplu și eficient energia!
Indirect hematia se înlănțuie cu energia!
O resursă scumpă pe Terra.
Dacă ne dorim efecte diferite e necesar să "urcăm" pe crucea globinelor (purtătoare de hem) spre mintea înaltă, unde contrariile coexistă, cauza e în balans cu anticauza, lipsa cu abundența, eul separat e una cu toți și cu toate. Aici țesutul neuronal învață să-și trimită semnalele chimice și electrice după alte conformații, până devin automate, asemeni unor shortcut-uri cu minim de consum energetic.
În cazul în care întâmpini dificultăți în înțelegerea mesajelor și limbajelor descrise de dezechilibrul organismul tău scrie-mi!
Cercetăm și construim sensul coerenței nervoase și fiziologice împreună.
Comments