Am întâlnit un adolescent, al cărei mamă a venit să mă întrebe ce e de făcut cu un premolar inclus (ce nu a reușit să ajungă în gură).
Am apreciat deschis de la început disponibilitatea de cercetare spre integrarea sensului acestui dinte rămas intraosos și ideile inspiratoare venite din neliniștea acestei situații, atât pentru părinte cât și pentru copil.
Dacă cunoști sistemul ”Cheile Genelor”, în aceste zile, locusul genetic nr. 63 este activat și asta ne poate predispune la o poziție în care să examinăm Viața cu curiozitate, fără să așteptam un răspuns definitiv și fără să ne personalizăm îndoielile sau neliniștile, cu greutatea opiniilor sau a sistemelor.
În acest cadru am trecut mai departe să explorăm cazul împreună.
Personal îmi aduce mult entuziasm postura de detectiv biologic.
Există 2 mișcări interioare ce mă animă:
-una ce caută răspunsuri dincolo de aparențe, să înțeleagă, prin dovezi stiintifice, prin analize paraclinice (radiografii, analize medicale sau alte investigații generale ce vorbesc despre starea organismului într-un anumit moment)
-alta e cea care surprinde necunoscutul, lipsa evidențelor, gustă obscurul, cea care sesizează detalii nedefinibile, cea care se concentrează pe întreg.
Am descoperit radiografic acest premolar inclus iar rămânerea intraosoasă a dintelui avea legătură profundă cu inversarea subtilă a rolurilor mamă - copil, cu grija la o vârstă nepotrivită a unui copil pentru părinte. Nu-mi mai permit să fiu copil, nu-mi mai cad dinții, sunt un adult prematur.
”Cel mai valoros fundament al medicinei este iubirea” ne spune Paracelsus
E impresionant cum copiii dar si copiii-adulti, insista inconstient să-si susțină, să ducă suferința părinților sau a altor membrii importanți în brațele lor sau pe umerii lor, un fel de noi Atlasi.
Procesul de lucru nu se rezumă la a constata, la a pune un diagnostic material sau imaterial, la o constelație sau la a scoate dintele. Implică determinare, prezență, muncă și cercetare de sine reală, ce să aducă schimbări palpabile în economia și dinamica familială. E implicată mama, apoi familia și dacă va mai fi nevoie copilul.
Cât timp ?
Cât va fi nevoie!
Totuși aici am decis să aduc și mici detalii din categoria ȘTIAI CĂ?
Unele miracole din cavitatea bucală nu sunt chiar miracole ...
Sunt situații în care dintele definitiv nu are o poziție propice de erupție și rămâne inclus intraosos.
Așa că precursorul de lapte poate rămâne perfect integrat în aliniamentul dinților permanenți mult timp (imagine 1).
Dacă totuși se va pierde la un moment dat există șanse, în funcție de poziție, ca omologul permanent să-și reia potențialul de erupție și să apară în cavitatea bucală la un oarecare interval de timp ( imaginea 2).
Anumite persoane ar numi asta un MIRACOL!
De fapt e o situație neînțeleasă și nedescoperită la timp de pacient!
Același fenomen se întâmplă adesea cu purtătorii de proteze parțiale sau totale.
Sub presiunea plăcii anumiți molari de minte (incluși toată viața) să-și reia potențialul de erupție, să-și facă apariția lent în gură, să afecteze stabilitatea protezei și să inducă falsa percepție de dinți Noi.
Nu e un element de MAGIE ci doar de necunoaștere (atât a situației clinice cât și a cauzelor subtile ce au concurat la incluzia dentară).
Încă în stadiul actual de evoluție al Omului nu deținem știința diferențierii de celule stem
(spontan sau prin voință) și a formării de muguri care să devină organe dentare mature.
Cred că încă mai avem de lucru la:
-a cunoaște și recunoaște câți dinți s-au așezat pe maxilare,
-cum îi îngrijim corespunzător,
-care sunt funcțiile lor în corp și
-care sunt mesajele pe care ni le transmit (tăcut,fără cuvinte) cu dizarmoniile lor.
Abia apoi vom trece la niveluri superioare de Re-Naștere sau Re-Construcție a lor !
Acesta este limbajul secret al dinților revelat pentru noi azi.
留言