Zilele acestea are loc activarea de către Soare a codonului 35, un loc al porților secrete, al miracolelor, al aventurii, al progresului ușor cum îl numesc chinezii în I : Ching (cartea schimbărilor) și Richard Rudd în sistemul Cheile genelor.
Există oare progres ușor, scurtături și miracole?
Sau e înțelept să căutăm dincolo de înțelesul imediat și repezit?
Programul genetic nu poate fi păcălit cu nume sugestive, plastice, cu fantezii și iluzii, iluminarea nu poate fi forțată, vindecarea sau evoluția umană nu cunoaște scurtături, nu poate fi grăbită în nici un fel, indiferent de tonalitatea vocilor susținătoare.
În contextul chimic al geneticii lui 35, avem șansa să temperam FOAMEA adolescentina (ce arată veșnic spre înafară cu ținta unui EU separat) cu POSTUL maturității, în care spiritul uman cade la înțelegere cu mintea.
Rudd spune ca aici "spiritul se eliberează de minte", eu îndrăznesc să spun că vor deveni aliați, vor privi în aceeași direcție, se vor asculta reciproc, iar noi ca umanitate vom fi integrat dualitatea, depășit dilemele și transcens enigmele existenței.
Marea Aventură, descrisă în chimia genei 35, nu presupune nimic altceva decât o transformare interioară ce ne conduce automat la un alt nivel de conștiență, la interconectare colaborativa în creier, ceea ce permite ca lucrurile să fie exact așa cum sunt.
Și nu are legătură cu inima ca organ, așa cum se vehiculează larg în cercurile spirituale ci e un construct tisular palpabil și în același timp intangibil pe care cuvântul încă nu-l poate descrie ci îl speculează doar.
Abia atunci misterul vieții ce nu poate fi rezolvat doar cu mintea va fi descoperit și integrat cu spiritul atotcuprinzător.
Nu existența are o problemă ci conștiența urlă după ajutor.
Să nu ne îngrijoram totuși, dacă nu studiem cheile genelor, dacă nu alergăm la cursuri, terapeuți sau formari.
În fiecare zi viața ne provoacă conștiența, cu noțiuni de Atitudine.
Cred că Adevărata "Aventură" începe cu o Atitudine Matură.
Atitudinea se șlefuiește în Viață iar viața se învăța de la viață...
Atitudinea, în sistemul de abordare fenomenologica descris de Wilfried Nelles, ar sta pe nivelul 4 de evoluție al omului și al conștienței.
Însă e imposibil să alergăm acolo.
Alergarea e benefic să rămână o activitate fizică și nu una mentală.
Poate că nu întâmplător nivelul 4, e o încununare, o cuprindere, o integrare a celor 3 nivele anterioare: făt, copil și adolescent.
Adultul poate sărbători interior ceea ce creștinii ortodocși celebrează azi: Sfinta Treime.
Fiecare entitate a sfintei treimi, Tatăl, Fiul, Spiritul, dețin aceeași unitate dumnezeiasca în întregime și în modul propriu.
Dar această revelație începe să fie evidentă la maturitate.
Lumea modernă e încă la nivelul 3 de conștiență, cel adolescentin... aleargă frenetic, vrea mușchi și progres rapid, grăbește ritmurile naturale, cade din starea de încredere organica a vieții, caută confort cu orice preț, elixirul tinereții fără bătrânețe și viață fără de moarte, se opune transformării firești a corpului, sărbătorește triumful liberalismului, instaurează monopol tehnic sau informațional și multe altele ce ilustrează trufaș umbrele bateriei genetice 35-5 din lanțul ADN-ului.
Și totuși nu ADN-ul are o problemă, ci accesarea lui.
Ultime descoperiri în sfera geneticii ne revelează faptul că genomurile nu sunt chiar victime pasive ale unor mutații aleatorii și întâmplătoare așa cum se credea de la Darwin încoace.
Barbara MC Clintock, biolog, laureată a premiului Nobel, spune:
"un obiectiv pentru viitor ar fi să determinăm câtă cunoaștere are celula despre ea însăși și cum folosește această cunoaștere într-un mod cumpănit atunci când se confruntă cu o provocare, monitorizand activitățile genomice și corectand erorile obișnuite, simțind evenimentele neobișnuite, neașteptate, și reacționând la ele, deseori prin restructurarea genomului.
Știm despre componentele genomurilor care ar putea fi puse la dispoziție pentru o astfel de restructurare.
Nu știm însă nimic deocamdată despre cum celula simte pericolul și cum declanșează reacții care deseori sunt remarcabile ".
Dacă o singură unitate structurală a organismului e conștientă de sine, se repară sau se anihilează pe sine prin programe genetice încă ne-cunoscute omului de știință, avem o datorie față de noi să putem răspunde fiecare, cu răbdare și discernământ, la întrebarea: cine sunt eu?
Și Tatăl și Fiul și Spiritul sfânt...
תגובות